Somnul bebelusui

Copii au nevoie de stabilitate pentru a se putea dezvolta armonios. Stabilitatea sprijină sentimentul de încredere. Rutina în orarul copilului îl ajută să scape de temeri şi nelinişti, copilul ştiind lucrurile ce vor urma.

Perioada de somn şi repaus este prezentă şi la făt în perioada intrauterină. Aceasta este independentă de cea a mamei. După naştere bebeluşul are nevoie de aproximativ 16-20 de ore de somn, repartizate în etape scurte şi frecvente.

Până la 6 luni, copilul are nevoie de 16 ore de somn, din care 5-9 au loc în perioada nopţii, iar pe durata zilei au loc între una şi trei sieste.

De la 6 luni, programul de somn al bebeluşului se adaptează după cel al adultului. Spre vârsta de 4 ani programul de somn este similar adultului. În perioada 6-12 luni, jumătate din bebeluşi se trezesc măcar o dată în timpul nopţii. Perioada mersului la culcare poate fi o provocare pentru părinţi.  Pentru copil, somnul poate deveni un moment neliniştitor, presupunând îndepărtarea de tată şi mamă.

Tranziţia de la un program activ la perioada de somn poate deveni plăcută atât pentru copil cât şi pentru părinte în condiţiile în care se conştientizează că este un moment special. Crearea unei rutine, a unui ritual îi va permite copilului să înţeleagă că se apropie momentul să facă nani, fiindu-i mult mai uşor să accepte.

Ritualul înainte de culcare poate consta în: baie, biberon/gustare, mangâiere, o poveste, un cântec, jucăria preferată, muzică liniştită, aprinderea unei veioze.

Este importantă diferenţa între a pregăti copilul pentru somn şi a adormi copilul. Este mult mai uşor să se aşeze copilul în pătuţ înainte de a-l adormi, dacă începe să plângă poate fi mângâiat, liniştit. Astfel el va înţelege că este cazul să doarmă singur, fiind mult mai uşor în următorii ani.

Asemenea adulţilor care au o grămadă de ritualuri înainte de culcare (o anumită poziţie a pernei, o anumită aranjare a lenjeriei) şi copilul îşi dezvoltă o serie de ritualuri înainte de culcare. Astfel, si copilul, dacă va fi învăţat să doarmă în braţe său legănat.

În jurul vârstei de 4 luni, majoritatea copiilor dorm de obicei noaptea, trezindu-se o dată, de două ori. De asemenea, ei mai aţipesc de 2-3 ori în timpul zilei. Către sfârşitul primului an, majoritatea aţipesc doar de 2 ori pe zi. Durata totală a somnului se reduce treptat pe parcursul primului an de viaţă. În jurul vârstei de 9 luni, copilul începe să conştientizeze permanenţa obiectelor. Astfel, simpla absenţă a unui obiect nu va mai determina uitarea acestuia. Acesta se va trezi noaptea şi văzând că este singur, îşi va striga părinţii/va plânge. Dacă, după ce se linişteşte, este pus în pătuţ, fără ca el să fi adormit deja la părinte în braţe, se va obişnui să adoarmă singur.

Alimentatia si nutritia bebelusului

Datele studiului naţional integrat de nutriţie realizat în anii 2004 - 2005 au înregistrat o prevalenţă a anemiei de aproximativ 59,3% la un an şi, respectiv, de 56,8% la copiii de 12–23 luni.

Este foarte importantă stabilirea unui orar corect de alimentaţie, deoarece, la această vârstă, bebeluşii îşi pot forma foarte repede obiceiuri greşite, ceea ce îngrijorează specialiştii nutriţionişti.

 

Medicii recomandă, în prezent, introducerea primelor alimente solide între 4 şi 6 luni. În primele 6 luni de viaţă copilul acumulează tot necesarul de calorii din laptele matern sau din preparatele de lapte. Din cauza sistemului său digestiv imatur, bebeluşul nu poate asimila fibrele alimentare foarte bine, cea mai mare parte a acestora fiind eliminată prin scaun.
Copii îşi dublează greutatea de la naştere în jurul vârstei de 4 luni, şi o triplează până la un an. Medicul va monitoriza greutatea, lungimea, dimensiunea capului cu ajutorul unor grafice ale creşterii care arată creşterea medie şi intervalul normal de creştere pentru fiecare vârstă.

Comportamentul la masă.

Deoarece copiilor le place să se joace cu alimentele, momentul servirii mesei poate fi unul destul de stresant pentru părinţi.

Copii explorează şi află informaţii despre lume prin atingerea alimentelor, strivirea lor, apucarea lor cu palma. Nu trebuie ignorat că acestea sunt mijloace de explorare. Este utilă impunerea unor limite de genul: “te poţi juca cu piureul însă nu îl putem arunca, deoarece atunci masă s-a terminat”. Copilul îşi va da seama că doreşte să se hrănească singur, cerând linguriţa. Este util să îi se dea lui o linguriţă cu care să se joace şi părintele să îl hrănească cu alta.

Atunci când copilul îşi mănâncă toată porţia de lapte, i se pot adăuga două linguriţe de cereale, pe bază de orez, amestecate cu lapte mamar sau praf. La început este suficientă o masă cu cereale, celelalte fiind că şi până acum, cu lapte.

La început va mânca destul de puţin, pentru că este ceva nou pentru el. Se poate adăuga altă mâncare, în momentul în care copilul începe să mănânce două sau trei linguri de cereale pe zi. Se poate adăuga mai puţin lichid astfel încât soluţia să devină mai groasă, când copilul începe să mestece mai bine. Astfel, îşi va exersa abilităţile de mestecare şi înghiţire.

Apetitul copilului variază de la o masă la alta. Când refuză să deschidă gura şi nu mai este atent la mâncare, nu mai vrea să mănânce.

Mâncărurile noi trebuie să fie introduse  pe rând. Copilul are nevoie de timp ca să se obişnuiască cu noile texturi şi gusturi. Pe măsură ce sunt introduse mâncăruri noi pot să apară semne de reacţii alergice, cum ar fi diareea, dureri de burtă şi urticarii.

Câteva mâncăruri ce pot fi date bucăţele sunt: pâinea, banane coapte, pepene galben, morcovi foarte moi, cartofi dulci, cereale la micul dejun şi paste în diverse forme. Este recomandată supravegherea copilului atunci când mănâncă pentru că se poate îneca. Acestea trebuie introduse după ce copilul este obişnuit cu cerealele şi poate chiar şi cu legumele.

Fructele, numai fierte și pasate, se oferă bebeluşului în vârstă de până la 6 - 8 luni, exceptând bananele care se pot folosi în stare naturală. Cantitatea rămasă nu se păstrează mai mult de 3 zile. De asemenea, nu este indicată hrănirea celui mic direct din borcănel, pentru că saliva care poate pătrunde în vas degradează rapid conţinutul.

Legumele se introduc în alimentaţia copilului după ce acesta s-a obişnuit cu cerealele şi - eventual - fructele. Sunt recomandate, în principal, următoarele legume: mazărea, fasolea verde, morcovii, dovleceii, cartofii dulci şi sfecla, desigur fierte şi pasate. Legumele cu un gust foarte puternic (conopida, brocoli, varza, ceapă sau napii) nu sunt acceptate de marea majoritate a bebeluşilor la început.

 Un alt aliment preferat de copii este brânzica, amestecată cu sos de mere sau cu piure de alte fructe sau legume.

Deşi nu există reguli stricte de repartizare a alimentelor pe parcursul zilei, aceasta se întâlneşte frecvent în modul următor: cereale la micul dejun, brânzică, leguminoase bine pregătite termic şi legume la prânz şi cereale şi un fruct la cină. Depinde fireşte de apetitul bebeluşului, care nu trebuie forţat să mănânce mai mult decât doreşte.

Importanta conţinutului ridicat de calciu şi vitamina D din brânzică este relevată de un studiu efectuat de UMF Iulia Hatieganu Cluj-Napoca, cu sprijinul Societăţii Romane de Nutriţie, al Societăţii Romane de Pediatrie şi al IOMC Dr. Alfred Rusescu. Potrivit rezultatelor acestuia, 93% dintre copiii din România au carenţe alimentare de calciu (raportat la standardul de 800 mg/zi) şi 99,7% au deficienţe ale aportului de vitamina D (raportat la standardul de 200 Ul/zi).

As fi vrut ca mama

 
am citit acest articol si mi s-a parut potrivit fiecarui copil si fiecarei mame :))



Cu sinceritate despre cum aș fi vrut să fie mama mea

Aș fi vrut să nu aibă în minte copiii celorlalți și în vocabular să nu existe sintagma “alți copii”. Evident, acești alți copii erau perfecți: învățau, ajutau la treburi gospodărești, citeau biblioteci întregi, erau olimpici și erau din cale afară de cuminți (evident că erau cuminţi, la câte făceau nu le mai rămânea timp de prostii).
Aș fi vrut să îmi facă mai multă supă de roșii și multă, multă cremă de zahăr ars. Era și este o gospodină desăvârșită, dar supa de roșii și crema de zahăr nu erau în grațiile ei. Prima i se părea o mâncare pentru oameni săraci și era inadmisibil să mâncăm așa ceva, noi mâncam ciorbă de perișoare! Mai gustam pe la bunica, atunci când ținea post. Iar crema de zahăr ars i se părea o glumă de desert. Era prea simplă. Atât de simplă încât, probabil, punea la îndoială calitațile ei de bucătareasă. Eu mâncam foarte rar și mi se părea cel mai exotic dulce de pe pământ. Acum nu mai e chiar așa exotic pentru că am învățat rețeta, dar tot e cel mai bun. Și maică-mii îi place!
Aș fi vrut să mă iubească pe mine mai mult decât ordinea și curățenia. Trebuia să am grijă să nu intru în casă cu picioarele murdare. Cea mai grea perioadă era vara, când mergeam numai desculță pe afară și trebuia să intru în casă să beau apă. Uram zilele de weekend pe care toată familia le închina curățeniei.
Aș fi vrut să am și eu ceva de spus când mergeam cu ea să-mi cumpere haine. Mă purta după ea doar că să nu greșească măsura. În rest, eram degeaba. N-o să uit niciodată cum m-am dus eu la olimpiada de limba română, în clasa a V-a. A mers cu mine și înainte de a ajunge la școală ne-am oprit într-un magazin pentru că pusese ea ochii pe o geacă. Am fost măscăriciul clasei în geaca mea nouă, mov cu alfabet: peste movul acela turbat erau imprimate litere de toate culorile.

 

Aș fi vrut să îi pese de ceea ce îmi doream eu, nu de ceea ce credeau ceilalți. Tentaţia copilăriei mele era căruciorul de butelie. Aşa m-aş fi plimbat în el, aş fi găsit eu pe cineva să mă tracteze sau aş fi împins eu roţile cu mâna. Dar eu nu aveam voie, că nu eram a lu’ Radu! Radu era un consătean care avea vreo 10 copii, iar pe cei mici îi plimba în căruciorul visurilor mele. Toată lumea râdea de ei. Bine, mai puţin eu… Eu mă uitam cu jind.
Aş fi vrut să ştie că hainele sunt făcute pentru a fi purtate, murdărite, rupte etc., şi nu ca să fie menţinute într-o stare impecabilă de către copii. Mă întreb acum ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi ascultat-o mereu pe mama şi aş fi stat nemişcată ca să nu mă murdăresc? M-ar fi lăsat în aceleaşi haine care ar fi pocnit pe mine când creşteam? Unde mai pui că întotdeauna aveam ceva “de bun”. Fireşte că ceva-ul acesta era atât de mişto şi eu îl purtam doar de vreo două ori până îmi rămânea mic.
Aş fi vrut să mă lase să am prieteni pe care să-i aduc în casă, nu să păstreze casa ca pe un lăcaş sfânt pe care copiii l-ar fi pângărit. Măcar de-ar fi fost moschee, să pot să intru desculţă…
Aş fi vrut să se joace mai mult cu mine, nu să fie mereu serioasă. Mă mai ascundeam câteodată de ea, în speranţa că poate o fac să mă caute şi intră în jocul meu. Dar, pentru că nu răspundeam când mă striga, riscam s-o iau pe cocoaşă sau să mă aleg cu vreun scandal, zis morală.
Aş fi vrut să nu fi încercat să fie perfectă în ochii lumii, ci perfectă pentru mine.
Aș fi vrut să-mi amintesc de ea cum îmi amintesc de tata. Nu stătea el foarte mult cu mine, ca mama, dar toate amintirile cu el îmi stârnesc râsul. Tata se distra cu mine, de cele mai multe ori pe seama mea, timp în care mama era ocupată să pară perfectă.
Căzusem și eu în patima asta: să am grijă să-i fie copilulului hainele curate, să mănânce sănătos, să fie ordine și curățenie în casă, până când mi-am dat seama că peste 30 de ani sigur nu-și va aminti că pe mobila noastră nu era niciun fir de praf. Sper să-și amintească de ziua în care am fost căței și ne-am dus la locul de joacă lătrând (spre uimirea vecinilor), de seara în care ne-am vopsit reciproc pe față, de ziua în care am făcut schimb de roluri și el a fost mama (nu mi-a plăcut pentru că la masa de prânz am avut trenuleț la felul întâi și roboțel la felul doi) sau de după-amiaza în care el a mers la joacă îmbrăcat în combinezonul de înot și toată lumea se uita ciudat la amândoi.
P.S. Acestea sunt doar primele manifestări din campania “O mamă perfectă pentru copil, nu pentru societate” pe care am demarat-o în urmă cu o săptămână. Peste 30 de ani revin cu rezultatele!


 Sursa:
http://www.totuldespremame.ro/tu-mama/viata-ta/as-fi-vrut-ca-mama

Jocuri pentru dezvoltarea bebelusului

Sugestii de jocuri

Nu uitaţi:

-        jocul reprezintă una dintre activităţile cheie din viaţa unui copil;

-        pe parcursul jocului li se dezvoltă simţurile (tactil, vizual, auditiv...), iar copiii învaţă să cunoască oamenii, dobândesc obiceiuri de comportament şi respect faţă de ceilalţi, îşi dezvoltă imaginaţia şi fantezia, îşi dezvoltă abilitatea de a aprecia exerciţiile de memorie etc.;

-        mulţumită jocului învaţă să comunice cu lumea din jurul său iar jucăria devine o sursă privilegiată de explorare şi transmitere a realităţii sociale;

-        pentru anumite jocuri nu sunt întotdeauna necesare jucăriile, dar, fără îndoială, acestea le pot completa, pot deveni o resursă ideală de imaginaţie, de cele mai multe ori. Pe de altă parte, lumea copiilor a fost asociată, în toate culturile, cu jucăriile, iar câteva dintre acestea au rămas aceleaşi de-a lungul istoriei, cu excepţia câtorva variaţii minore. Orice obiecte simple pot deveni jucării pentru copii, cu condiţia să respecte condiţii de siguranţă şi igienă;

 

Perioada de vârsta 1-2 ani:

-        Umplerea unei cutii cu diverse materiale de diverse mărimi. Aşezaţi grămăjoară de materiale lângă cutie, arătaţi-i cum să le ia şi cum să le pună în cutie, apoi arătaţi-i cum poate goli cutia.

-        Jocuri cu cartea: citire din imagini, indicarea elementelor din imagine, exersarea răsfoirii unei cărţi.

-        Jocuri tip Incastro- construcţii simple, Puzzle de lemn

-        Joc de imitaţie: repetaţi un anumit gest până când copilul ajunge să vă imite, apoi manifestaţi-vă bucuria că a reuşit (bravo! Bateţi din palme)

Gesturi care pot fi exersate:

-        Strângeţi pumnul deschideţi

-        Mişcări ale degetelor

-        Activităţi casnice obişnuite: a mătura, a vorbi la telefon, a mânca cu lingura

-        Căutarea jucăriei ascunse sub un prosop, după un alt obiect mai mare, într-o cutie

-        Arătaţi-i cum poate scoate un obiect dintr-un recipient (cutie, sticlă)

-        Un traseu cu obstacole (pernă, coş de plastic, cutie de carton), pe care copilul trebuie să îl parcurgă.

-        Comparaţi obiectele după mărime (mic-mare) şi greutate (uşor- greu)

-        Puneţi-l să aleagă perechea unei şosete dintr-o grămăjoară.

-        Jocuri cu mingea- de prindere

-        Jocuri cu obiecte care produc efecte diverse ca rezultat al manipulării adultului.

-        Perioada de vârsta 2-3 ani

-        Caută obiectul de o anumită culoare, într-un timp dat: exemplu maşinuţa roşie până număr la 10

-        Caută un obiect ascuns de adult: Îi arătaţi un obiect după care îl ascundeţi, fără ca el să vadă. Solicitaţi-i obiectul

-        Trenuleţul culorilor: într-un trenuleţ din piese lego copilul aşează marfa după cerinţele dumneavoastră: 1 piesă roşie, două galbene, trei verzi

-        Sortarea jucăriilor după categorii: mică mare

-        Jocuri diferite cu hârtia: să o rupă şi să o mototolească.

-        Baschet cu o minge de hârtie mototolită, pe care trebuie să o arunce la un coş improvizat

-        Jocuri de popice şi fixare a pieselor tip lego

-        Jocuri libere cu creioane colorate şi coli de hârtie

-        Cântecele cu mişcări ce pot fi imitate de copil

-        Formaţi un traseu cu obstacole pe care copilul să îl poată parcurge fără să se dezechilibreze

-        Joc în oglinda: aşezaţi-vă în faţa copilului şi imitaţi mişcările făcute de acesta.

-        Cereţi copilului să vă aducă obiecte pe care le definiţi: rotund, care înţeapă, de o anumită culoare.

-        Daţi comenzi multiple: du-te în camera ta şi adu o minge mare, pune cartea pe masă,”

-        Întrerupeţi un cântecel pe care îl fredonaţi în preajma lui pentru ca el să îl continue.

-        Jocuri tip mimă:” cum face ursul?, dar pisica”

-        Să identifice un animal, o persoană, emoţii, gesturi, acţiuni

-        Citire de imagini, exersarea răsfoirii cărţii

-        Jocuri tip caută şi răspunde: copilul este încurajat să caute şi să arate un obiect, care se găseşte într-o carte cunoscută de el- animale, alimente, maşina, etc

-        Relaţionarea cu alţi copii- din parc, vecini, creşa

-        Relaţionare cu adulţi:” Astăzi avem musafiri, cine a venit? Ne jucăm împreună?”

-        Strângerea jucăriilor

-        Strângerea mesei

-        Poveşti pe tema prieteniei dintre copii

-        Confecţionarea unor daruri către alţi colegi, copii

-        Jocuri pentru încurajarea exprimării emoţiilor: atunci când copilul plânge, găsim împreună o soluţie, discutăm pe un ton liniştit, arătând atenţie, numind sentimentul trăit şi motivul descoperit.

-        Jocuri cu păpuşi pentru a indica schema corporală-Ridică braţele păpuşii, roteşte capul, arată ce îţi spun eu.

Etape ale dezvoltarii copilului : 0-3 ani

Etape ale dezvoltării copilului:

Auzul:

-                      Sistemul auditiv se perfecţionează, prin schimbări ce apar la nivelul urechii dar şi al atenţiei;

-                      Intre 1- 3 ani, percepţiile auditive dezvoltă o anumită fineţe;

-                      Copilul dezvoltă o sensibilitate la muzică şi ritm;

-                      Dezvoltarea sistemului auditiv este implicat în diferenţierea cuvintelor, a modului cum sunt pronunţate;

-                      Se formează auzul fonematic;

-                      Se măreşte baza percepţiei de înţelegere a limbajului;

Văzul:

-                      Între 1 an şi 1 an şi 6 luni, se manifestă interesul pentru figuri colorate

-                      La 2 ani se manifestă interesul pentru obiectele necolorate

-                      La 3 ani, copilul este interesat de cărţi cu ilustraţii clare, simple şi expresive

Mirosul şi gustul:

-                      Gusturile se diferenţiază, copilul începe să aibă preferinţe pentru anumite alimente şi aversiuni pentru alte gusturi/mirosuri.

Tactul:

-                      Percepţiile tactile se dezvoltă în special între 1-3 ani

-                      Manevrarea obiectelor în timpul jocului influenţează dezvoltarea simţului tactil.

Reprezentările:

-                      Limbajul se dezvoltă pe baza creşterii capacităţilor de reprezentare a obiectelor.

-                      Apariţia reprezentărilor este foarte importantă deoarece ele pregătesc terenul pentru dezvoltarea funcţiilor de generalizare şi abstractizare a gândirii.

-                      Dezvoltarea gândirii este în strânsă legătură cu dezvoltarea limbajului.

-                      Prin întrebarea ce e asta: copilul identifică şi diferenţiază

-                      La întrebarea de ce explică relaţia dintre obiecte.

-                      Copilul nu doar imită/reproduce mişcări pe care le-a văzut la alte persoane, el acum experimentează unele noi.

-                      Intre 18-24 luni, copilul îşi interiorizează schema de rezolvare a problemelor, copilul găseşte soluţii, inventează modalităţi pentru a-şi atinge scopurile.

-                      La vârsta de 2 ani debutează stadiul preoperator- copilul utilizează conceptele care apar în viaţa concretă, nu toate exemplarele dintr-o categorie anume.

-                      La sfârşitul celui de-al doilea an de viaţă, gândirea copilului este simbolică, nemaifiind legaţi de realitatea imediată.

-                      Copilul poate utiliza cuvinte sau imagini pentru a înlocui diferite obiecte. Copilul utilizează reprezentări ale mediului şi interacţionează cu acestea.

-                      Gândirea are un caracter egocentric: lumea fiind abordată dintr-un punct de vedere foarte personal.

Memoria:

-                      se dezvolta foarte mult pe linia reproducerii cuvintelor.

-                      Memoria are un caracter involuntar şi afectogen, copilul reţine astfel lucrurile care i-au plăcut sau care i-au displăcut.

-                      Memoria este alimentată de achiziţia evenimentelor şi conduitelor zilnice implicate în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor copilului.

-                      Memoria este de scurtă durată: la 1 an ea este de câteva săptămâni, la 3 ani de câteva luni, iar la 4 ani este de 1 an.

Motricitate fină:

1-2 ani

-                      Rostogoleşte mingea imitând adultul

-                      Aşează inele groase pe un suport vertical

-                      Face un turn din 3 cuburi

-                      Trasează linii

-                      Trage jucării după el

-                      Ridică obiecte; e de jos aplecându-se fără a cădea.

-                      Imită mişcarea circular cu creionul

2-3 ani:

-                      Înşiră 3-4 mărgele mari pe un şiret

-                      Răsuceşte butoane şi mânere

-                      Aruncă adultului mingea de la distanţe de 1,5 m

-                      Construieşte un turn de 5-6 cuburi

-                      Intoarece paginile unei cărţi una câte una

-                      Despachetează un obiect mic

-                      Deşurubează jucării cu filet

-                      Face biluţe din plastilina

-                      Bate cu ciocanul în diferite obiecte.

Motricitate grosieră:

Luna 12-18

-                      dispare reacţia landau

-                      Nu sunt dezvoltate reacţiile de echilibru în mers

-                      Porneşte şi se opreşte fără să cadă

Luna 18

-                      Trage jucăriile mergând cu spatele

-                      Urcă scările ţinându-se de balustrade

-                      Poate merge cu un obiect mare în braţe

-                      Începe să alerge

-                      Ştie să se ridice şi să se aşeze pe scaun

Luna 21

-                     Stă în sprijin unipodal

-                     Urcă şi coboară scările ţinut de o mână

-                     Mototoleşte hârtia după demonstraţie, prinde mingii mari.

24 luni

-                      Aleargă fără să cadă

-                      Urcă şi coboară singur scările

-                      Ia obiectele de pe sol fără să cadă

-                      Se dezvoltă abilităţi manuale, ţine creionul cu degetele, desenează un unghi, cerc.

36 luni

-                      Merge pe vârful picioarelor

-                      Sare de la o înălţime de 20-30 cm cu picioarele lipite

-                      Aruncă mingea cu o direcţie slabă.

-                      Urcă scările alternând picioarele, dar tot coboară cu amândouă picioarele pe o treaptă

-                      Merge 30 m pe o linie dreaptă făcând 1-3 greşeli.

-                      Sare cu picioarele apropiate

-                      Merge pe tricicleta.